Îngrijirea copitelor calului influențează direct sănătatea, confortul și ușurința mișcării sale. Nu întâmplător se spune că fără copite nu există cal. Ele susțin greutatea corpului, amortizează șocurile și permit deplasarea liberă pe diferite suprafețe. Neglijarea poate provoca durere, infecții, șchiopătat și modificări permanente ale copitei.
Baza prevenției este curățarea zilnică, observarea schimbărilor și vizitele regulate ale potcovarului. Contează mult și condițiile din grajd, tipul terenului și alimentația corespunzătoare. Fiecare proprietar trebuie să știe cum să îngrijească copitele și ce simptome necesită consultarea rapidă a unui specialist.
Capsula copitei este expusă permanent la noroi, așternut, gunoi de grajd, nisip și pietre. Murdăria acumulată dedesubt poate reține umezeala și poate crea condiții favorabile dezvoltării microorganismelor. Sunt periculoase și pietricelele sau alte corpuri străine care se pot bloca în șanțurile furcuței ori pot deteriora talpa. Copitele trebuie hidratate pentru a-și păstra elasticitatea.
În timpul îngrijirii zilnice trebuie verificată starea peretelui, tălpii și părții din spate a copitei. Fii atent la crăpături, ciobiri, temperatură crescută, miros neplăcut și reacția calului la atingere. Durerea bruscă, refuzul de a sprijini piciorul sau șchiopătatul evident impun contactarea potcovarului sau a medicului veterinar.
Îngrijirea regulată a copitelor se face cel mai bine înainte și după călărie, precum și după întoarcerea dintr-un padoc noroios. Calul trebuie să stea pe o suprafață plană și stabilă. După ridicarea piciorului, copita trebuie ținută calm, fără a trage membrul prea mult în spate sau lateral.
Începem din partea din spate și deplasăm curățătorul de copite spre față. Cu partea ascuțită a curățătorului de copite îndepărtăm noroiul, așternutul și murdăria de pe talpă și din șanțurile de lângă furcuță. Nu trebuie să înfigem unealta adânc sau să apăsăm puternic pe furcuță. La final, suprafața poate fi curățată cu o perie, pentru a evalua atent starea copitei.
Dacă un cui, o bucată de sticlă sau alt obiect a pătruns în talpă, nu este întotdeauna indicat să îl scoți singur. În orice caz, merită limitată mișcarea calului și contactat medicul veterinar. Poziția corpului străin poate ajuta la evaluarea adâncimii și direcției rănii.
Afecțiunile furcuței se dezvoltă adesea într-un mediu umed, mai ales când calul stă toată ziua pe teren ud sau murdar. Sunt deosebit de expuse animalele ținute în padocuri noroioase și în boxe din care așternutul ud este îndepărtat prea rar.
Printre cauzele apariției leziunilor se numără bacteriile anaerobe. Simptomele caracteristice sunt mirosul neplăcut, secreția închisă la culoare, furcuța moale și degradată și șanțurile adânci. În stadiu avansat pot apărea inflamație, durere și chiar șchiopătat.
Măsurile de bază sunt curățarea atentă a tălpii și asigurarea unui teren uscat. Pot fi utile produsele pentru furcuță, inclusiv cele care conțin gudron și sulfat de cupru, dar acestea trebuie folosite conform destinației.
Desprinderile în straturi pot apărea în peretele copitei din cauza solicitării neuniforme, traumatismelor, intervalelor prea lungi între ajustări sau schimbărilor frecvente de umiditate. Când cornul absoarbe apă și apoi se usucă rapid în mod repetat, capsula copitei poate începe să se sfărâme.
O copită uscată nu necesită întotdeauna aplicarea imediată a unor cantități mari de produse. Dacă însă peretele începe să crape, merită consultat potcovarul. Sunt deosebit de periculoase fisurile care ajung la coroană, provoacă durere sau se măresc rapid.
Nu tăia singur în zona crăpăturii și nu nivela marginile fără cunoștințe adecvate. O intervenție greșită poate schimba distribuția greutății și poate agrava problema.
Cornul copitei crește continuu, dar înlocuirea lui completă durează multe luni. Calitatea sa este influențată de genetică, sănătate, mișcare, modul de ajustare și alimentația adecvată. Dieta trebuie să ofere cantități potrivite de proteine, energie, zinc, cupru, biotină și alte substanțe necesare formării țesutului copitei.
Suplimentele trebuie alese pe baza întregii rații alimentare. Excesul anumitor minerale poate limita utilizarea altor nutrienți. Îmbunătățirea sănătății copitelor cere răbdare, deoarece cornul nou trebuie să crească de la coroană în jos.
Mișcarea zilnică susține și funcționarea corectă a structurilor din interiorul copitei. Un cal care stă cea mai mare parte a zilei în boxă poate avea o circulație mai slabă în membre decât unul care se mișcă regulat pe un teren sigur.
Produsele pentru copite previn uscarea acestora și protejează împotriva bacteriilor. Îngrijirea corectă nu înseamnă că fiecare copită trebuie unsă zilnic. Unsoarea pentru copite limitează evaporarea apei din cornul copitei. Produsele trebuie alese în funcție de nevoile actuale și de condițiile în care trăiește calul.
Aplicăm produsul pe o suprafață curățată. Nu ungem peretele acoperit de noroi și nici imediat după spălare, când copita este foarte udă. Un strat de produs pe o suprafață murdară poate reține impuritățile și poate îngreuna evaluarea cornului.
Uleiul pentru copite îmbunătățește elasticitatea și hidratarea copitelor – poate susține flexibilitatea și aspectul cornului, dar nu repară crăpăturile adânci sau problemele cauzate de ajustarea incorectă. Necesitatea ungerii copitelor depinde de starea cornului, anotimp și recomandările potcovarului.
Iarna, problema este mai des excesul de umezeală, în timp ce vara copitele pot fi mai uscate. Totuși, nu trebuie ținute mult timp în apă și nici acoperite cu straturi groase de produse grase fără un motiv clar.
Vizitele potcovarului sunt necesare atât pentru caii potcoviți, cât și pentru cei fără potcoave. Frecvența ajustării depinde de ritmul de creștere a cornului, utilizarea calului, tipul terenului și conformația membrelor. Copitele cresc și necesită corecție regulată la fiecare 6-8 săptămâni.
Pauzele prea lungi pot duce la alungirea vârfului, călcâie deplasate înainte, uzura neuniformă a pereților și modificarea poziției întregului membru. În timp, crește riscul de suprasolicitare a articulațiilor, ligamentelor și tendoanelor.
La caii potcoviți trebuie verificate suplimentar caielele și stabilitatea potcoavei. O potcoavă slăbită poate deteriora peretele sau poate face calul să calce pe marginea ei. Unii cai folosesc și ghete de protecție pentru copite în timpul călăriei, dar acestea trebuie să fie bine potrivite.
Îngrijirea eficientă începe cu menținerea unui mediu curat și uscat. Șederea îndelungată pe așternut ud favorizează dezvoltarea ciupercilor în copite. Acesta trebuie îndepărtat regulat, iar boxa curățată temeinic. În padoc trebuie controlate zonele noroioase, în special în jurul porților, adăpătorilor și hrănitorilor pentru fân – terenul prea moale favorizează bolile copitelor.
Aceasta nu înseamnă că copitele calului trebuie să fie mereu perfect uscate. Problema este statul îndelungat într-un mediu ud și murdar, precum și trecerea bruscă de la condiții foarte umede la uscăciune extremă.
check_circle
check_circle
